Andy Murray, noua stea a sportului alb

Într-o lume a tenisului masculin dominată de Rafael Nadal, Roger Federer şi Novak Djokovic, nu erau mulţi care se aşteptau ca un nou talent să “explodeze”. Asta până când Andy Murray s-a gândit că ar fi cazul să se mai răstoarne puţin calculele hârtiei...

S-a născut la Glasgow, în Scoţia, şi a pus mîna pe racheta de tenis prima dată la vârsta de doi ani. Nu a trecut mult timp până când a început să joace în compania fratelui său, James, iar antrenorul său din acea perioadă şi-l aminteşte extrem de competitiv, un lucru pe care foarte rar îl poţi întâlni la un copil de doar cinci ani. Deşi câştigase turneul Orange Bowl, o competiţie extrem de importantă în Scoţia, rezervată puştilor sub 12 ani, învingându-şi atunci chiar fratele mai mare, Andy s-a îndepărtat de tenis, dorindu-şi să înceapă o carieră fotbalistică.

Nu este greu de înţeles de ce un puşti care trăieşte într-un oraş în care sportul înseamnă în primul rând duelul etern dintre Celtic şi Rangers doreşte să se orienteze către fotbal, însă el a fost întotdeauna fan al lui Hibernian, asta din cauză că bunicul său din partea mamei a jucat pentru această echipă. A revenit repede la tenis şi la vârsta de 15 ani s-a mutat la Barcelona, deoarece l-a cunoscut pe Rafael Nadal, de la care a aflat că se antrenează în compania lui Carlos Moyà, numărul unu mondial la acea dată, în timp ce el nu se pregătea decât în compania fratelui său. A sacrificat familia, prietenii şi chiar şcoala, însă rezultatele au venit repede, câştigând US Open-ul rezervat juniorilor şi fiind selecţionat la 17 ani în echipa de Cupa Davis, primind la sfârşitul anului 2004 titlul de “Cel mai bun tânăr sportiv al anului” din partea BBC.

Începutul

În 2005 a intrat în circuitul profesionist şi a jucat chiar finala unui turneu ATP. Cele mai bune performanţe ale sale au venit pe iarbă, deşi chiar el a declarat, în repetate rânduri, că cel mai bine se simte pe suprafaţa rapidă, asemănătoare celei de la US Open, deoarece aşa s-a antrenat la Barcelona. A trecut de primele două tururi ale Wimbledon-ului şi de această dată a fost numit “Cel mai bun sportiv al Scoţiei” de către acelaşi BBC. În 2006, avea să câştige şi primul său turneu din carieră, SAP Open, în San Jose, California, şi a trecut de primele patru tururi atât la Wimbledon, cât şi la US Open. La sfârşitul anului a ajuns până pe poziţia cu numărul 17 în clasamentul ATP.

Murray, cu “M” de la milionar

2007 fost anul în care a depăşit bariera milionului de dolari câştigaţi din tenis, reuşind să se impună în două turnee ATP şi să joace două sferturi de finală de Masters, la Indian Wells şi Miami. A urcat până pe 12 în circuitul ATP, însă nimeni nu avea să anticipeze ceea ce avea să urmeze în 2008. De altfel, peste câţiva ani, probabil că dacă vom citi acest articol s-ar putea să nu ne vină să creadă că vorbim despre lipsa unui turneu de Grand Slam, însă pentru moment nu a izbutit să se impună în nici unul, deşi a jucat o finală. Care finală? Vă spun imediat.

Explozia

2008 avea să fie anul de referinţă al lui Andy Murray. În primul rând, trebuie amintită finala de la US Open, când a pierdut în trei seturi în faţa elveţianului Roger Federer, un titlu pe care şi-l dorea enorm, însă nu a avut ce face împotriva unui Federer venit mai montat decât niciodată, dorind să spele evoluţiile mai puţin faste din ultimul timp. Însă 2008 i-a adus lui Murray nu mai puţin de cinci titluri ATP, printre care şi două la Masters. S-a impus la Cincinnati şi Madrid, unde a trecut de Novak Djokovic, după două seturi încheiate la tie-break, şi de Gilles Simon, pe care l-a învins cu 6-4, 7-6. Şi-a continuat apoi “ascensiunea” şi s-a impus la începutul lui 2009 la Abu Dhabi, acolo unde i-a luat la rând pe Federer şi Nadal, pentru ca în urmă cu aproximativ o săptămână să îl răpună şi pe Andy Roddick, la Doha. În momentul de faţă, are 160 de victorii şi 65 de înfrângeri în circuitul profesionist şi se apropie de şase milioane de dolari câştigaţi. Pentru amatorii de pariuri poate fi un jucător de luat în seamă dacă se doreşte încercarea unei surprize la unul dintre marile turnee ale anului, Australian Open, Rolland Garros, Wimbledon sau US Open, mai cu seamă că va avea o cotă “sănătoasă”, mult mai mare decât cea a lui Nadal sau Federer. Aşadar, miza pe el!

Britanicul anti-Anglia şi nu prea

Se autointitulează scoţian şi britanic în acelaşi timp, însă nu prea îi are la suflet pe englezi. Înainte de Wimbledon, în 2006, a declarat că nu va fi fanul Angliei la Campionatul Mondial de fotbal care a avut loc în Germania în aceeaşi perioadă ca şi turneul de grand-slam şi chiar a fost văzut purtând un tricou al Paraguay-ului, naţională pe care “Albionul” a întâlnit-o în meciul de debut. Acest lucru i-a atras antipatia fanilor englezi, care i-au trimis o sumedenie de e-mailuri jignitoare pe site-ul său oficial.

După aproximativ două săptămâni, a declarat la postul de radio BBC că vorbele sale au fost răstălmăcite şi că nu este deloc împotriva englezilor. “Mi-a părut chiar rău că Anglia a fost eliminată de Portugalia, eu sunt britanic, aşa că nu am nimic împotriva lor. Prietena mea, Kim Sears, este englezoaică, aşa că nu văd de ce aş fi acuzat de fanii Angliei.” De ce? Pentru că ai purtat un tricou al naţionalei Paraguay-ului chiar în ziua meciului cu Gerrard & Co.

Continuarea acestui articol numai în numărul 145 al revistei Sport Magazin (20 - 26 ianuarie 2009)
Site Sport Magazin: www.sportm.ro